Din confesiunile lui
James
Nu am mai trecut pe la Anna,la sanatoriu de
cateva zile.Simt ca trebuie sa imi pun ordine in ganduri,sa imi limpezesc
mintea.Simt ca am nevoie de o clarificare a situatiei.Vreau sa stiu spre ce ma
indrept,dar se pare ca nu e nimic in jurul meu care ar putea sa imi clarifice
drumul sau situatia in care ma aflu.Mi-e foarte greu sa fiu langa Anna,in starea
in care se afla.Fac un efort supraomenesc pentru a o vizita cat mai des,pentru
ca mi-e mila de ea.Tocmai asta vreau sa lamuresc in primul rand,ceea ce simt
pentru ea.Nu stiu daca mai este dragoste sau doar mila si compatimire pentru
starea in care a ajuns.Uneori ma abtin cu greu sa nu o sarut,dulce,pe
furis.N-am apucat sa o sarut decat odata si atunci mi-am dorit sa nu o fi
facut.I-am simtit buzele zvacnind pe buzele mele,a teama si a mirare
totodata.Am incercat sa vorbesc cu doctorul ei sa vad ce noutati imi poate
spune despre starea ei.Ca de obicei discutia cu el nu mi-a clarificat deloc
situatia.A baguit cativa termini medicali pe care nu i-am inteles si a terminat
cu acelasi sfat ca intotdeauna”Uit-o James,ea te-a uitat de cand era
lucida.Nici daca si-ar reveni,ceea ce cred ca este practic imposibil, nu si-ar
aminti de tine.Ea a renuntat la tine cu mult timp inainte sa innebuneasca.De ce
iti pierzi vremea cu cauze pierdute?Te faci sa suferi si dramatizezi totul prea
mult.Ai fi un idiot daca ai continua sa o mai vezi.Vrei sa imbatrantiti
impreuna?Sunteti tineri amandoi,dar tu spre deosebire de ea iti poti construi o
viata frumoasa.Ce ai sa faci,ai sa iti traiesti viata in sanatoriul asta plin
de nebuni?Trebuie sa iti revi,ea,nu o va face…niciodata!"
Discutia cu doctorul,desi m-a enervat,m-a pus
serios pe ganduri.Avea dreptate.Ea a renuntat la mine de cand era lucida.Eu
mi-am facut datoria sa o vizitez de cateva ori,dar acum puteam sa
incetez.Puteam sa imi vad de viata mea in continuare,in fond,la cat de absenta
este la vizitele mele nici nu imi va simti lipsa.De ce mi-e greu?Parca mi-e mai greu ca atunci cand a trebuit sa
renunt la ea pentru prima oara.
Dupa ce a murit tatal ei,discutiile noastre
si vizitele mele la ea se prelungeau pana in miezul noptii.Discutam despre
orice mai putin despre ea.De fiecare data cand aduceam vorba de familia ei ofta
adanc si imi spunea resemnata”James,te rog frumos…..”Si la cat de frumos ma
ruga,cu ochii ei micuti si negrii eu schimbam rapid subiectul.Ne plimbam adesea
prin parc si vorbem ore-n sir despre multe si nimic.Intotdeauna ii placea sa ma
contrzica.<<Cum sa iti placa de Superman?Nici nu se compara cu
Batman.Superman e prea pampalau,n-are acel ceva pe care Batman il are din plin.Acum
serios,n-ai ce sa zici,pentru ca sti ca am dreptate.>>Iar eu radeam cu
sughituri si o lasam sa creada ca sunt de acord cu ea.Fireste ca Superman e
mult mai interesant.
Dupa atata timp petrcut impreuna am inceput
sa am niste semne de intrebare.Se pare ca ea nu a avut.A inceput sa mi se para
ciudat ca de fiecare data cand nu eram cu ea,simteam nevoia sa ii vad ochii ,inghesuiti
in orbitele inguste,arcuiti cu niste gene luguiete.Vroiam sa ii savurez buzele
cu o privire subtila,mi-era dor de ea.Si nu intelegeam de ce.Era pentru prima
data cand simteam asta si nu stiam exact ce este.
Dupa multe nopti irosite meditand asupra
sentimentelor mele pentru Anna,m-am lamurit.Nu inteleg cum de nu mi-am dat
seama mai devreme.O iubeam.Cu toata fiinta mea.Aveam nevoie sa ii simt
respiratia unduindu-se pe obrajii mei,vroiam sa o inconjor cu bratele mele si sa
o sarut fugar pe frunte.Cat de mult o iubeam,doar ca mi-am dat seama cam
tarziu.Trebuia sa ii spun si ei,simteam ca nu mai pot tine asta in mine,nu mai pot sa ascund fata de ea si nici fata de mine tot ceea ce simt pentru Anna.A doua zi m-am grabit sa o vad.Ploua lin pe asfaltul rece,si-n gandurile mele sufocante.Am ciocanit nerabdator la usa ei:
-Anna!Anna!
-James,ce e cu tine aici?De ce nu mai anuntat ca vi?
Ea a aparut intr-o pajama galbena cu iepuri
portocali,putin sifonata in genunchi,si cu parul ravasit,incurcat cu cativa
fulgi albi pe alocuri.Probabil dormea.Ii placea sa doarma cand afara ploua a melancolie.M-a invitat inauntru la un ceai.
-Vreau…vreau sa iti spun ceva.
-Si eu James.Si eu trebuie sa iti spun ceva important....
Va urma…
Doamne!
RăspundețiȘtergereE de bine sau....?!:-??
ȘtergereCe,ce,ce??? :D
RăspundețiȘtergereDaca ai putina rabdare,vreo saptamana cat sa pot scrie urmatorul capitol,vei afla;))
ȘtergereAhh, uite cum ai reusit sa ma tii in suspans! Scri atat de frumos, trebuie sa ai un talent mare ptr asta, eu de exemplu nu as reusi niciodata. Astept cu nerabdare urmatoarea parte, ai putin mila ptr curiozitatea noastra :))
RăspundețiȘtergereAi grija de tine si cat mai multa inspiratie, micule geniu!
Este o carte pe care chiar as vrea sa o public,dar mai am mult de munca la ea.Multumesc frumos pentru cuvintele de lauda si promit ca o sa incerc sa public urmatorul capitol cat mai curand.Pupici dulci!:*
ȘtergereIntr-un viitor ma voi simti mandra ca am fost printre persoanele care au citit ptr prima data monstrele tale de talent! >:d<
Ștergereoare ce isi vor spune cei doi?
RăspundețiȘtergereO sa afli in capitolul urmator.Tu ce crezi ca o sa isi zica?
Ștergereiuuuiiii.....el este un dulce...:X:X:X...chiar sunt curioasa de urmatorul capitol...de ceea ce ii va spune si ea....iuuuii...:X:X...
RăspundețiȘtergerei love it zuz...:*:*:*:*
Genialo, vreau continuareaaaaaa! De cateva zile stau la panda pe blogul tau, dar in zadar :))
RăspundețiȘtergereM-a fascinat povestea ta, e superba!