Vaile Mintii! I.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ ~~~Capitolul 1.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Din confesiunile lui James!

“Inconstient conceptia umana admite teoria conform careia iubirea,iubirea colosala,ar trebui sa aiba ca si destinatar princeps oamenii puternici.Nu orcui ii este destinat o iubire profunda,o iubire in urma careia sa ramai doar cu simtul respirator.

Eu una constat,inerta,ca o iubire intr-o forma complexa m-ar ucide,mi-ar sufoca inimca absorbindu-I puterea.Am pastrat ceva din frumusetea unei iubiri trecute.Ce-I drept simpla si scurta.O iubire grandioasa nu mi-a fost dat sa intalnesc.De astfel ,inconstient,fug de ea.Nu ma tem de esenta ei ci de efectele unei eventuale plecari,subtile,neanuntate,pentru totdeauna…” (Din Jurnalul Annei)

Am ridicat capul din jurnal sa vad daca Anna  mai e atenta la ceea ce ii citesc.Ochii ei negrii si sticlosi pareau goi si se atinteau undeva in neantul din spatele meu,inghitind cate un fald de lumina.

-Anna,esti atenta la mine?Iti aduci aminte cine sunt?

O intrebam din cand in cand asta,in speranta ca poate ,ca printr-un miracol isi va aminti de mine,dar ea se uita fix la jurnalul pe care il tineam in mana si cu unghiile vinete isi zgaria pielea moale a bratului.Imi era dor sa ii aud vocea limpede si mintea clara.

-Doi e mai frumos,nu?!

Ma uitam atent la ea,neintelegand ce zice.De fiecare data cand o vizitam veneam cu speranta ca ea isi va reveni.Dar propozitiile scurte ce I se invalmaseau pe buze pareau de nepatruns.Am inchis jurnalul nervos.Poate ca am gresit crezand ca daca ii voi citi din jurnalul ei,isi va aminti treptat de viata ei de dinainte,de persoana care obisnuia sa fie.

-James!!!

-Da?Ii raspund eu mirat,era pentru prima oara de cand a innebunit cand ma striga pe nume.Eram atat de curios sa vad ce-o sa zica,incat as fi luat-o in brate de bucurie atunci cand am auzit-o articuland calduros numele meu.

-Ploua…ploua cu fluturi,vezi?!

Si imi arata cu mana uscata si timida  spre tavanul alb si rece al camerei.

-Da,Anna,ninge!Am iesit rapid din camera ei trantind usa in urma mea.Simteam ca innebunesc si eu acolo.Ma simteam neputincios cand o vedeam pe Anna cu mintea atat de fragila.Alergam pe holurile sanatoriului vrand sa ies cat mai repede din el pentru ca simteam ca ma sufoc.Nu m-am mai oprit cand asistenta m-a strigat.Avea sa ma intrebe iar daca Anna e mai bine.De ce ma intreaba pe mine?Ea e asistenta,ea ar trebui sa stie.Cand am iesit din curtea mare a sanatoriului ,imbacsita de flori ofilite ,doctoral Annei tocmai intra.

-Am sa-ti dau o veste James!

Pe fata zbarcita si patata de lumina sidefata i-am zarit un zambet urias,batjocoritor.

                          Va urma…