Vaile Mintii !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Capitolul 4.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

       Din jurnalul Annei!

                                                      29 septembrie

Ieri am auzit intamplator melodia pe care mama obisnuia sa o asculte cand era trista.In ultimul timp o asculta destul de des.Eu ma furisam pe hol si auzeam cum plange continuu,iar melodia se relua iar si iar.Acum ma intreb daca a fost vreodata fericita,pentru ca nu imi mai aduc aminte de zambetul ei.Ultimele zile alaturi de ea au fost sfasietoare.Stateam tot timpul la marginea patului ei,cu batista in mana,stergandu-mi pe furis lacrimile ce alunecau pe obrajii mei plapanzi.Vroiam sa fiu puternica pentru ea.Si sunt multumita ca atat timp cat a trait am fost puternica.Dupa ce a inchis ochii,fiinta mi s-a dizolvat.De atunci nu am mai reusit niciodata sa devin un intreg.

Katie…ea a fost singura persoana care a fost alaturi de mine,alaturi de mama.Ma ajuta sa ii fac supa,cand tata nu era acasa.Nu stiu daca lipsea pentru ca nu putea face fata situatiei(dar eu cum am putut?),sau pentru ca nu il interesa.Sunt zile cand ma intreb,daca a iubit-o cu adevarat pe mama si daca a suferit cand a murit.

Intr-o zi am surprins-o pe Kate plangand in hohote…

-Hei,Kate ce este?S-a intamplat ceva cu mama?

-Nu,nu…ea e bine.

-Dar?De ce plangi asa?Nu trebuie sa fi suparata.

-Plang pentru tine,Anna!Plang pentru ca mama ta o sa moara.

A fost singura data cand am vazut-o pe Kate plangand.Dupa ce s-a oprit m-am dus sus,in mansarda la mine,si am inceput sa dau cu pumnii in perna si sa plang inauntrul meu,cum nu o mai facusem niciodata.

Ma gandesc acum ca poate ar fi trebuit sa ii spun mai multe mamei inainte sa…inainte. Ar fi trebuit sa o intreb cum sa ma descurc cu durerea ce-mi va macina cu siguranta sufletul.Trebuia sa o intreb daca am sa o mai vad.Trebuia sa o intreb cum ramane cu toate sfaturile ce urma sa mi le dea,despre viata mea,despre fericirea ce urma sa patrunda in viata mea.Cum ramane cu toate astea mama….?

Acum ma uit in fiecare seara,cand ea trebuia sa vina sa ma sarute de noapte buna,la pozele cu ea si incerc sa gasesc un raspuns la toate astea.Chiar daca pozele s-au deteriorate,iar lacrimile mele le-au decolorat,eu continui sa ma intreb cum ramane cu mine,cum ramane cu mine,fara tine mama?

Iar daca eu nu am spus prea multe de ce nu ai spus tu?In fiecare noapte m-am gandit ca poate ti-era frica,dar oare nu stiai ca eu eram mai speriata decat tine?De ce ai ales sa lasi in urma ta atatea intrebari?

Nici nu mi-ai spus ca ma iubesti?Ma iubeai,mama?

Imi aduc aminte ce banala a fost ultima noastra discutie:

-Anna,scumpo,adu-mi un pahar cu apa,te rog!

-Imediat,mama!

Apoi fara sa ma privesti in ochi ai spus:

-Anna,cand iti va fi dor de mine,resp….respira parfumul unei magnolii….

-Mama!!

-Anna!Voi numara pana la doi…

-Nimeni nu numara pana la doi,am spus eu revoltata!

-Va fi micul nostru secret.

  Ma uitam la ea,ravasita...

-Unu...

-....

-Doi...

Si-ntreaga-mi lume s-a naruit,doar asa...unu,doi.

Dupa 5 ani,inca imi rasuna in minte acele cuvinte….unu,doi!

                                 Va urma...