luni, 20 august 2012

Vaile Mintii !

7

Cap 1.AICI
Cap 2.AICI
Cap 3.AICI
Cap 4.AICI
Cap 5.AICI
Cap 6.AICI
Cap 7.AICI
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Capitolul 8.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~



                                                          1 noiembrie
                                                                                                                  20:35
Este un fel de ordine in Univers,in miscarea stelelor si rotatia Pamantului si schimbarea anotimpurilor .Dar viata umana e haos pur.Cel putina viata mea e un haos pe care nu-mi mai doresc sa-l patrund,sa-l inteleg.

E dureros sa fi singur,dar e mai simplu.
Au trecut cateva zile de cand am ramas complet singura.Bunica din partea mamei a venit de doua ori pe la mine sa vada ce fac.Nu o cunosteam.Nu ne intalnisem niciodata pana ce tata a murit.Vizitele ei au fost scurte si reci.Ea era distant.Nici n-as vrea sa fie altfel.Nici eu nu as putea sa fiu altfel.M-a intrebat daca vreau sa ma mut cu ea,dar stiu ca isi dorea,sau spera la un raspuns negativ.I se citea pe fata.Probabil nu vroia sa o deranjez,sa ii schimb viata cu care se obisnuise.M-am uitat la persoana din fata mea,carea ii spuneam in sila bunica si i-am indrugat tot felul de motive pentru care as vrea sa raman,acasa,asta daca mai poti numi casa un camin pustiu.In adancul sufletului vroiam sa plec si sa ma gandesc cat mai putin la viata mea de pana atunci,dar nu vroiam sa plec cu ea.Simteam ca nu as fi deloc fericita alaturi de o persoana pe care nu o cunosc si care nu vrea catusi de putin sa ma cunoasca.A doua oara cand m-a vizitat mi-a dat de inteles ca nu o sa mai vina in vizita pentru o perioada destul de lunga de timp.Se duce sa isi viziteze nepotii.Ii sunt si eu nepoata,dar asta parea sa nu conteze nici pentru mine nici pentru ea.Ne-am imbratisat.Tacut,fara sa scoatem o vorba.Inainte sa plece mi-a lasat un medalion.Mi-a spus ca e al mamei si ca ar trebui sa il pastrez.I-am facut un semn scurt,cu mana in semn de la revedere si am rasuflat usurata.

Astazi am fost la cimitir.Trebuia.Stiam ca trebuia,dar nu intelegeam de ce nu ma duc la ei cu drag si o fac din obligatie.Tot ce s-a intamplat cu familia mea m-a ravasit,m-a schimbat,nici eu nu ma mai recunosc si e atat de dureros sa realizez ca nu mai sunt fetita gingasa si zambitoare de alta data.Locul zambetului a fost luat de o privire taioasa ce musca lacoma din realitatea asta tulburatoare ce ma inconjoara.E ingrozitor sa te trezesti singur pe lume si e ingrozitor sa traiesti asa singur.De aceea in sufletul meu s-au schimbat atatea, pentru a ma adapta mai bine vietii acesteia nesuferite ce-si intinde bratele spre mine.Iar eu o imbratisez,nu am de ales.
Cand am ajuns in statia de autobuz,pentru a ma intoarce acasa,mi-am dat seama ca nu mai am lantisorul pe care mi-l daduse bunica cu cateva zile in urma.Mi-am amintit ca l-am lasat pe mormantul mamei dupa ce am intrebat-o daca si-l aminteste.O frunza cazuse in parul meu in semn de raspuns afirmativ,sau cel putin asa m-am gandit eu.M-am intors inapoi sperand ca am sa-l gasesc acolo.Dupa ce l-am recuperat m-am hotarat sa ma intorc acasa pe jos.In felul acesta vantul imi putea izbii continuu obrajii,iar eu iubeam sa simt vantul ondulandu-se,zvarcolindu-se pe pielea mea albicioasa.In timp ce-mi afundam pasii in asfaltul umed si-mi aruncam privirea dupa pasarile zgribulite ce sfasiau zarea cetoasa un tanar m-a apucat de mana.M-am intors speriata catre el.Era inalt,cu ochi luminosi de culoarea castanei si un zambet dulce.
-Tu esti Anna Stewart,asa-i?
-Da,eu sunt.Este vreo problema?
Eram curioasa de unde imi stie numele,dar am pastrat pentru mine aceasta intrebare.
-Da,adica nu,nu e nicio problema.Tu esti fata al carei tata a murit in accident luna trecuta,nu?
-Da,asa este,dar prefer sa nu discut despre asta.Mai e si altceva  ce ai vrea sa sti?
-Nu,adica,vroiam sa-ti cer scuze,asa ar trebui.
-Pentru?nu inteleg.
-Mama mea este cea care a cauzat accidental,a fost neatenta.Nu ca incerc sa ii gasesc vreo scuza,pentru ca nu are,vreau doar sa sti ca imi pare rau.

Ma uitam la el nestiind ce sa zic.As fi vrut sa-l plesnesc. Eram nervoasa.In schimb m-am uitat inerta la el,intrebandu-l:

-Mama ta,e in regula?
-Da,ea e bine,are decat cateva zgarieturi.Sper ca esti bine adica noi,suntem bine,nu?

Nu.Nu era deloc bine.Simteam pentru prima data ca vreau sa plang.Pentru tata,pentru ce I s-a intamplat si pentru cat de nedreapta poate fi lumea uneori.Mi-am inghitit lacrimile,rand pe rand apoi mi-am fortat un zambet pe buze si i-am spus ca e in regula.M-a intrebat daca ma poate conduce acasa.Ma uitam la el stupefiata neintelegand cum poate fi atat de impertinent.Intr-un final i-am spus ca face cum doreste.M-am mirat si eu de raspunsul meu.Nu stiu de ce am facut asta.Fara sa ma recunosc l-am luat de brat si mi-am asezat capul pe umarul lui.Am mers asa pana acasa.Stropii murdari si imensi ne loveau in tacere fruntea.Nu aveam umbrele,dar ne simteam bine si asa.Am mers fara sa scoatem o vorba.El se uita din cand in cand la mine si zambea,iar eu ii raspundeam  cu o privire dulce pe care nu credeam ca mai sunt in stare sa o modelez.

 Acum sunt in mansarda.E tarziu.Acum meditez.E ceva ce as putea face toata viata.Si chiar daca as face-o tot nu as reusi sa imi dau seama cum de destinul meu e asa de cenusiu.Cu capul pe masa,scriind in jurnal,la rastimpuri de vant imi amintesc de sarutul fugar pe care tanarul mi l-a dat in fata casei,in ploaia ce urla a toamna nemiloasa.

                          Va urma…

7 comentarii:

  1. "Si chiar daca as face-o tot nu as reusi sa imi dau seama cum de destinul meu e asa de cenusiu." - same feeling here. Interesant tanarul, sunt curioasa daca va aparea si in continuare! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. We are waiting for the next chapter!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. wowwww....chiar vreau, vreau, vreau next-ul...:x
    :*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia l-am scris si pe acesta.Nu stiu de ce.Nu prea am avut inspiratie.De obicei scriu lejer,totul vine de la sine,acum a trebuit sa ma fortez putin.Sper sa imi revin...Te-am pupat.:*

      Ștergere
  4. Si gata! Am ajuns in rand cu toata lumea, reusind sa citesc toate capitolele. Nu stiu de ce spui ca nu ai avut inspiratie, sincer as aiti spun, acesta ultimul e preferatul meu si astept continuarea cat mai repede ptr ca sunt atat de curioasa. offff!


    te puppp :* abea astept urmatorul capitol!

    RăspundețiȘtergere