vineri, 21 septembrie 2012

Vaile Mintii !

10

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Capitolul 10.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~



          Din Jurnalul Annei
                                                                27 noiembrie.
Nu conteaza cum o planuiesti,nu conteaza cum ti-o imaginezi,fara ca macar sa-ti dai seama,uneori viata are un mod ciudat de a te surprinde …
Il cheama Michael.
Dupa ce ma gandisem toata noaptea la sarutul parfumat pe care il primisem de la necunoscutul de pe strada,m-a sunat Kate.Era ziua ei.M-a rugat insistent sa ma prezint acasa la ea pentru o felie generoasa de tort.Ma gandesc si acum ce ciudata este prietenia noastra.Ne vedem atat de rar.O vizitez doar daca ma cheama ea. Mie una mi-e greu sa ii fac confesiuni,sa ii spun ceea ce simt .De fiecare data cand vreau sa ii spun cate ceva despre cat de mizerabila mi se pare viata,de fiecare data cand deschid gura spre a articula vreun cuvant,parca cineva ma strange de gat si ma opresc brusc.Inghit cuvintele si tac.Poate e mai bine asa.In ultimul timp a incetat si ea sa-mi mai povesteasca despre aventurile ei amoroase.Ce-I drept niciodata nu m-a interesat viata ei poate pentru ca nici ea nu s-a straduit sa o inteleaga pe a mea.
Afara ploua insistent.Mi-am luat paltonul verzui din cuier si umbrela mamei.Vantul vuia crancen prin suvitele mele dezordonate.Umbrela se legana haotic printre stropii reci de ploaie si imi descoperea crestetul.Pe strada principala m-am intalnit cu el.Mergea in fata mea,cu pasul grabit,despicand zarea in doua cu chipul lui blondind.Nici acum nu reusesc sa imi dau seama cum de l-am recunoscut,putea foarte bine sa fie altcineva.Dar l-am recunoscut,poate ca l-as fi recunoscut si cu ochii inchisi,doar pipaind cu miscari regulate dara de parfum ce o lasa in urma lui.Iar stropii de ploaie deveneau parfumati,atat de reci si atat de intepatori.M-am grabit sa il prind din urma,nu stiu de ce.A fost un simplu instinct.M-am facut ca nu l-am observant cand am trecut pe langa el.M-a strigat cu vocea lui calda.Am schimbat cateva priviri si mai putine cuvinte.Mi-a spus cum il cheama.Michael.Am zambit scurt.El s-a incruntat.
La Kate nu am putut sta mai mult de 2 ore.Era prea multa lume,prea multa galagie,iar eu vroiam sa stau linistita in mansarda mea,in casa acea uriasa si goala,sa rasfoiesc cate o carte,sa admir ciorile ce se joaca absent in ploaia dezlantuita.Mi-am cerut scuze si am plecat grabita…

28 noiembrie
Dupa cateva zile mi-am dat seama ca Michael se plimba in fiecare zi,indiferent de vreme,la ora 13,in parcul de langa casa mea.Am inceput si eu sa ies,mai mult de dragul de a-l vedea,pentru ca era un chin pentru mine sa ajung acasa uda toata.Era un chin sa imi rasune bocancii plini de apa pe dusumeaua veche.M-a condus de mai multe ori acasa,iar eu l-am invitat la ceai de fiecare data.Prima oara m-a intrebat in treacat ce parere va avea mama despre asta.I-am spus tot in treacat ca mama a murit.S-a intristat.Nu stiu de ce.In fond si eu sunt trista,pentru mine,dar sunt in interiorul meu.Poate ca imi poti distinge pe chip urme adanci de melancolie si tristete,dar asta doar pentru ca e atat de multa in sufletul meu si uneori se mai regaseste si in privirea mea.
Dupa ce ma vedeam cu Michael,il chemam pe James pe la mine.Cu el totul este atat de usor.Imi place sa vorbesc cu el ore in sir despre cartile citite,despre arta si conceptiile noastre despre viata.Ne pierdeam adesea vorbind despre multe si nimic.El pleca tarziu in noapte urandu-mi noapte buna si inchizand usa rapid,ca nu cumva stropii de ploaie sa se furiseze in casa.Am prins drag de James.De cand mama a murit a fost singura persoana care a fost tot timpul alaturi de mine,fara sa fie stresant si fara sa puna intrebari nepotrivite.Ne intelegem din priviri si stiu ca ghiceste ce negura se ascunde in sufletul meu.
Sunt confuza in legatura cu tot ceea ce se intampla in jurul meu.Trebuie sa vorbesc cu James .Simt nevoia sa vorbesc cu e si sa ii spun tot ceea ce simt.Trebuie sa stie si el asta,cu siguranta se va bucura.Intotdeauna se bucura impreuna cu mine.

30 noiembrie
Astazi a aparut James la usa mea,dis-de dimineata.M-a surprins.De obicei asteapta sa il invit
e u.Oricum eram nerabdatoare sa ii spun ca mi-am dat seama de anumite lucruri legate de sentmentele mele.Vroiam sa vad ce reactie are.Desi eram imbracata in pajama,l-am invitat la un ceai.
-Vreau sa iti spun ceva,mi-a spus el grabit.
-Si eu trebuie sa iti spun ceva James,dar daca tot esti asa de grabit spune tu primul!
-Nu,Anna,nu se poate.Spune tu,apoi spun eu.
-James,m-am indragostit.Cred ca m-am indragostit.

James a zambit larg si emotionant.A deschis gura sa zica ceva,apoi am continuat eu:

-Simt furnicaturi in tot corpul.Am crezut ca e doar melancolia asta de toamna ce ma domina in fiecare an.Dar nu,anul acesta este diferit.Mai sti ca spuneam ca marile iubiri se nasc in pas de toamna?La asta m-am gandit si eu cand am vazut ca furnicaturile din varful degetelor si din tot corpul nu au trecut.Nu stiu ce sa fac,crezi ca ar trebui sa ii spun si lui?Ne cunoastem de prea putin timp.Poate in fata lui am sa par ridicola.
-Poftim?!a urlat James la mine cu semne de intrebare pe chip.Cui sa-I spui?Ce sa-I spui?Ai innebunit?
-Lui Michael.Nu ti-am povestit despre el pentru ca am crezut ca e ceva trecator.Sti doar ca nu-mi place sa vorbesc despre mine.Ai dreptate,am innebunit.Cum am putut sa fiu atat de idioata incat sa cred ca poate si el….nu James,n-am sa-I spun inca pentru ca simt oarecum ca eu sunt destinata singuratati.Am sa-l iubesc in tacere.De suferit stiu sa sufar in tacere.Nu poate fi mai greu sa iubesti in tacere.

James s-a ridicat furios de pe scaun si a iesit rapid pe usa,fara sa mai deschida umbrela.Am strigat in urma lui intrebandu-l ce vroia sa imi spuna.El s-a intors cu fata la mine ,a ridicat din umeri si mi-a raspuns scurt si neconvingator:
-Se anunta o ploaie de stele,pacat ca este innorat.E atat de innorat incat nu stiu daca voi putea ajunge acasa.
                                 Va urma…

10 comentarii:

  1. Auuciii, ce incalcitura! Nu ma asteptam la asta, ma asteptam sa isi marturiseasca amandoi ca se iubesc, dar se pare ca m-am inselat. Abea astept urmatorul capitol. Scrii foarte furmos! >:d<

    RăspundețiȘtergere
  2. te-am promovat :)

    Oh, si imi place mult de tot povestea asta... E interesant totul. Faptul ca Anna este intr-un sanatoriu, faptul ca James o iubeste si ca ea de fapt e indragostita de altu si felul in care scrii si totul. Am fost placut impresionata. D'abea astept urmatporul capitol :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vreau continuareeeaaaa! Iarasi ma tii pe jaaar! :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. nu pot sa cred ca eu abia acum am vazut capitolul acesta...sa-mi fie rusine de o mie de ori...imi cer scuze zuz`...:|
    un capitol ce m-a captivat total, l-am citit tot cu chips-ul lipit intre buze...:))...nici nu am putut sa-l mestec...
    vai daca nu postezi mai repede mor...ce incurcatura...:(...saracu James...deci jur il ador pe baiatul acesta...nu poti cumva sa mi-l dai mie?il consolez eu...:)))...
    glumesc!mi-a placut mult.vreau next-ul!!!!
    :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit tot! :x cum de nu am putut sa citesc povestea ta pana acum ? :o o iubesc! <3 nu am sa mai ratez nici un capitol..<3 saracul James :\ imi place personajul sau...pune repede continuarea! :x

    RăspundețiȘtergere
  6. heeei, unde este continuarea? sa sti c-o astept de ceva timp...

    RăspundețiȘtergere
  7. încălceală maxima.Foarte frumos!♥

    RăspundețiȘtergere